Viața văzută prin „filtrul” unui fotograf

 

Legendele spun că fotografiile fură sufletele oamenilor. Un fotograf însă, dă suflet amintirilor.  El omul care pare să oprească timpul.  Și tot el este cel care poate să ne pună în ramă cele mai frumoase clipe. Dan Cristian Mihăilescu s-a născut într-o zi de joi la răsăritul soarelui, ora cinci dimineaţa.  Acum, după câteva zeci de ani persistă în a căuta periodic acceași stare , starea de renaştere. Cea care îl ajută este fotografia. E de ajuns să vezi o poză făcută de el și să te imaginezi  la mare, la munte sau în orice colț de natură. Dan ne spune cum se vede viața prin „filtrul” unui fotograf. Ne demonstrează că și în România se poate trăi din frumos, că talentul trebuie însoțit de adaptare permanentă și pragmatism. Dar mai ales că a te face observat e o artă în sine.

 

Faci artă din fotografie. Ce te-a îndreptat spre fotografie?

În mod sigur am dobândit această frumoasă pasiune de la tatăl meu care a fost şi este un model pentru mine. În anii tinereţii a avut forţe multe hobby-uri, printre care fotografia în mod special, dar şi sculptura, pictura şi mai târziu videografia, el fiind de profesie arhitect , la fel că şi mama mea.

Care a fost primul tău aparat foto?

Începuturile mele în fotografie au debutat cu un aparat analogic Zenith E pe 35mm cu care preferam să fotografiez în alb negru . Aceea a fost şi perioada când m-am îndrăgostit de fotografie şi am început să-i descopăr secretele care mai târziu mi-au fost de mare folos când am trecut la primul meu aparat digital , un Kodak de 2 mpx şi cu o memorie CF de 8mb .

„Iubesc să fotografiez marea în toate ipostazele ei”

Ce îţi place cel mai mult să fotografiezi?

Pentru cei care îmi cunosc fotografia , cred că este de la sine înţeles că este vorba de Marea Neagră. Iubesc să fotografiez marea în toate ipostazele ei şi să-i surprind de asemenea şi freamătul vieţii de deasupra valurilor. Pescăruşii, cormoranii, pelicanii, lebedele, razele soarelui ce parcă se topesc pe suprafaţă apei, bărcile pescarilor ce pleacă agale în larg la primele raze de lumina , detaliile valurilor cât şi fauna bogată de scoici de pe plajă sunt subiectele preferate în fotografiile mele.

Care sunt criteriile prin care îţi alegi o fotografie reuşită?

Sunt fotograf peisagist şi deci implicit condiţiile atmosferice din momentul fotografierii sunt cele mai importante. O fotografie reuşită depinde de câteva aspecte obligatorii : lumina , subiect , unicitate , modul de abordare al cadrului respectiv.
Toate aceste elemente au la rândul lor mai multe particularităţi ce definesc o fotografie bună. De exemplu, am prins nenumărate răsărituri cu o lumina magnifică, dar dacă nu ai un subiect de exploatat nu o să rezulte o imagine reuşită, ci una poate doar plăcută ochiului. De asemenea, subiectul ( care de regulă este unul foarte comun) cum ar fi o pasăre sau stol de păsări, o barcă de pescari sau un simplu val , trebuie să “spună” ceva , să-l surpinzi într-un mod dramatic, dinamic sau cel puţin să transmită starea din acel moment dacă consideri că este unul special .
Dacă primele două elemente menţionate ţin mai mult de şansa fiecăruia de a le descoperi, modul de abordare al subiectului sau compoziţia cadrului este o cu totul altă poveste. Aici intervine partea creativă a fotografului, în acel moment depinde doar de imaginaţia şi cunoştinţele lui pentru a captura acel moment şi îl transformă într-o eternitate , într-o amprentă personală de stil a fotografului.

Care au fost cele mai îndrăzneţe poze pe care le-a făcut?

Termenul “ îndrăzneţ” are multe semnificaţii poate, dar în cazul meu mă duce cu gândul la multe experienţe extreme, multe chiar extrem de riscante. Majoritatea acestor experienţe s-au întâmplat în timpul iernilor grele când mi-am depăşit de multe ori limitele fizice pentru a ajunge în unele locaţii .
Nu pot să uit iarnă din 2012 când a îngheţat marea şi pe un ger extrem m-am avântat până la plaja Vadu unde am fost nevoit să las maşina şi să merg pe jos câţiva kilometrii pentru a ajunge la un ponton din lemn pe mare, ponton pe care nu l-am mai găsit pentru că fusese înghiţit complet în malul de gheaţă . În schimb, odată ajuns în locul respectiv, am fost în pragul hipotermiei pentru că mersesem timp câteva zeci de minute printr-un shake de gheaţă ce îmi ajungea până la genunchi . Totuşi, am avut mare noroc că m-au întâmpinat nişte pescari primitori şi m-au primit în casă unde am primit mâncare, un ceai fierbinte şi haine de schimb uscate să mă pot întoarce .

 

„Marea Neagră este un subiect complex, ce poate trece de la agonie la extaz”

Ai foarte multe fotografii cu Marea Neagră. De ce?

Un răspuns scurt ar fi pentru că mi se pare un subiect fascinant şi inepuizabil .
Marea Neagră este un subiect complex, ce poate trece de la agonie la extaz, poate fi frumos sau înfricoşător, poate fi prietenoasă sau mortală…în orice caz este o entitate ce pare să aibă suflet, personalitate .
Privită din această perspectiva , marea poate fi un subiect fotografic cu un potenţial imens.  Nu de puţine ori am fost uimit să redescopăr unele locaţii total schimbate că peisaj datorită acţiunii mării prin efectul de eroziune al plajelor, plus că aproape nu sunt două zile consecutive în care marea să fie la fel. Posibilitățiile de exploatare a luminii şi a detaliilor sunt extrem de vaste şi cred că asta este şi motivul pentru care am atât de multe fotografii cu marea, bineînţeles excluzând faptul că îmi place foarte mult să stau în preajma Ei cât mai des cu putinţă .

Câte fotografii ai făcut până acum?

Este extrem de greu de estimat chiar şi o cifra aproximativă , dar “cantitativ” exprimat ar fi undeva la aproximativ 2 terabiţi de fotografii şi fişiere video arhivate din perioada anilor 2006 şi până în prezent .

Cum poate o fotografie să schimbe imaginea unui oraş pe care mulţi îl văd copleşit de gunoaie, gropi şi câini vagabonzi?

O singură fotografie nu cred că are puterea de a schimba ceva, nici măcar pe moment, însă o serie de fotografii sau multe poze adăugate într-un timp îndelungat pot schimbă această percepţie cu toate că nu acesta este neapărat scopul fotografiei mele, ci doar să te poarte uşor către o lume de tine ştiută, o lume frumoasă …poate chiar interzisă oamenilor, o lume unde este doar Natura.

„Avem mulţi fotografi români care au descoperit succesul peste hotare”

Se poate trăi din fotografie în România?

Din start pot răspunde că da. Totuşi, nu sunt mulţi fotografi care au renunţat la locurile de muncă pentru a se dedica în întregime pasiunii lor – fotografia- şi a trăi decent din asta.  Dar aici mă refer la cei care trăiesc din câştigurile generate de fotografie că şi pasiune.
Pe de altă parte sunt şi fotografi de eveniment care s-au îndreptat spre această latura a fotografiei strict din considerente pecuniare şi nicidecum din pasiunea pentru fotografie.
Cu toate acestea, spectrul acestei categorii , a fotografilor care trăiesc strict din fotografia de eveniment , produs, etc. este în continuă creştere în ţară noastră şi asta este un lucru bun.

Cum este văzut de societate un fotograf din Occident şi unul din România?

Nu cred că există diferenţe între fotografii noştrii şi ai lor, diferenţa o face doar portofoliul fotografului , succesul acestuia, vizibilitatea în online şi offline .
Avem mulţi fotografi români care au descoperit succesul peste hotare, dar care au revenit în ţară şi activează în domeniul fashion sau de producţie media.
Chiar dacă nu este un domeniu foto cu care simpatizez, wedding photography-ul de exemplu este cel mai exploatat tip de fotografie de la noi din ţară şi în decursul anilor au ajuns să se facă cunoscuţi nişte fotografi cu adevărat profesionişti care continuă să revoluţioneze acest segment şi cred că deţinem un loc foarte bun , chiar pe plan mondial.

„Cu siguranţă fotografia este o ştiinţă, dar în acelaşi timp o artă între pasiune şi meserie”

 Unde ţi-ar plăcea să mergi să faci poze şi încă nu ai ajuns?

Sunt atras de foarte multe locaţii din lume, dar în special oriunde găsesc o întindere de apă masivă cum ar fi o mare sau un ocean .
Sper totuşi să ajung o dată la poate cel mai spectaculos ţărm populat, unde se formează nişte furtuni puternice cu valuri enorme ce acoperă în întregime clădirile de pe coasta. Este vorba de peninsula Cornwall din partea de Vest a Angliei , unde se produc furtuni apocaliptice cu valuri imense datorită întâlnirii curenţilor din Marea Celtică şi ai Canalului Mânecii .
Ultima furtună de acest gen a fost în Februarie 2014 când a fost înregistrat cel mai înalt val de aproximativ 23 metri.
Fotografiile care surprind acea furtună sunt absolut incredibile, dar cel mai mult m-au impresionat imaginile care au surprins o superbă catedrala înghiţită la propriu de valurile enorme.
Acest gen de imagini le consider nişte capodopere şi reprezintă furtună supremă , imagini ce te răscolesc, te sperie, te fac să zăboveşti mult timp asupra lor şi să te simţi în final umil înfaţă Naturii, asta înseamnă fotografia de artă şi şansă de a reuşi să surprinzi momente ce poate nici nu ne-am închipuit că pot exista în realitate.
Mă atrage foarte mult în schimb şi fotografia subacvatică iar condiţiile ideale pentru această se regăsesc doar în locaţiile de la Ocean, în ţările exotice de regulă.

Ce le-ai transmite celor care poate nu au avut şansă să înţeleagă până acum rolul artei fotografice?

Nu consider că sunt multe persoane care să nu înţeleagă rolul acestei arte a fotografiei, dar cu siguranţă fotografia este o ştiinţă, dar în acelaşi timp o artă între pasiune şi meserie.
Fotografia este o artă în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă încă există dispute care au la baza acest subiect, deoarece există şi voci care sunt de părere că fotografia reprezintă o reproducere mecanică a realităţii şi imitaţia nu poate fi considerată o formă de manifestare artistică. Însă cea de a două afirmaţie, conform căreia fotografia reprezintă o imitaţie a naturii, nu este deloc fondată. Fotografia nu trebuie înţeleasă deloc precum o imitaţie a naturii. Din contra, orice imagine realizată de către fotograf poartă cu desăvârşire roadele imaginaţiei acestuia.
Am spus că nu consider că există multe persoane care să nu înţeleagă această artă tocmai dintr-un simplu motiv…poate că încă nu au descoperit frumosul estetic al unei fotografii sau doar dacă nu ştiu să-l aprecieze.
Chiar dacă fotografia pare accesibilă tuturor, nu oricine înţelege sau are răbdarea necesară de a învaţă tehnicile fotografice. Mai mult decât atât, în unele cazuri, acest hobby este tratat mai mult că un moft… oricine se crede fotograf. Lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Fotografia este o artă şi chiar şi un fotograf amator, pentru a avea parte de cele mai reuşite fotografii din concediu sau din timpul întâlnirilor cu prietenii, trebuie să cunoască micilie tehnici pe care să le combine cu unicul sau stil creativ.

„Fotografia necesită multă muncă şi sacrificii pentru a ajunge să produci un conţinut calitativ”
Există în România şcoli unde cei pasionaţi de fotografie pot să înveţe?

Chiar dacă nu sunt foarte multe şcoli sau instituţii unde se preda tehnică fotografică, totuşi acestea există şi încă au mulţi studenţi, studenţi care însă sunt interesaţi mai mult de diplomă de final din păcate, cea care îi acreditează că fotografi şi ulterior se pot angaja sau îşi pot deschide firme unde activitatea principala este corelată domeniului foto.
Poate şi din acest motiv au început mulţi fotografi de natură să organizeze workshop-uri tematice cu cursanţi cărora li se explică tehnicile foto şi se face practică în teren. Clar este una din cele mai atractive metode a te acomoda cu tehnică foto dar nu de ajuns. Fotografia necesită multă muncă şi sacrificii pentru a ajunge să produci un conţinut calitativ.

Foloseşti în artă ta şi procedee fotografice din trecut?

În urmă cu câţiva ani redevenisem iar norstalgic după fotografia analogică şi începusem să îmi achizitionez aparate foto pe fim de 35mm, filme, accesorii, etc.
Chiar dacă fotografiam pe film şi cunoşteam procedeele tehnice de developare manuală, nu mi-am achiziţionat accesoriile necesare pentru că făceam acest tip de fotografie foarte rar şi riscam să îmi expire substanţele revelatoare şi fixatoare. De regulă, am preferat metodă simpl şi comodă de a procesa negativele direct la centrele foto în proces C41.
După câţiva ani am renunţat la aparatele pe 35mm fără un motiv anume…poate că îmi satisfăcusem iar acea plăcere uitată, poate că eram prea comod să fotografiez în acelaşi timp pe film, digital şi chiar cu telefonulu, cert este că online-ul de azi de care consider că trebuie ţinut cont mai mult sau mai puţin , îţi solicită momentul prezent, peisajul din acea dimineaţă, cu 5 minute în urmă, iar filmul nu îţi poate oferi şansă asta. Nu sunt de acord cu acest trend dar nu cred că este de vină nimeni în treaba asta, ci doar tehnologia şi viaţă nebună în care trăim .

„Uneori mă surprind urmărind îndelung un pescăruş şi zborul lui printre nori”

Cum se vede viaţa prin „filtrul” unui fotograf?

Am să fiu acuzat poate de lipsă de modestie dar într-adevăr aş putea afirma că fotografii peisagişti “văd cu alţi ochi” natura şi detaliile din jur, şi este absolut normal să fie aşa…este poate un “defect profesional” dacă vrei. Din această privinţă, viaţă prin „filtrul” unui fotograf este de multe ori mai plină de sens şi viaţă decât cea a unui simplu trecător, fie chiar şi pentru câteva momente.
De multe ori mă surprind urmărind îndelung un pescăruş şi zborul lui printre nori sau la linia orizontului, norii care prind tot felul de forme, reflexia luminii din valuri, mici detalii cărora nu le acordăm prea multă atenţie înaintea acestei pasiuni.

Ce alte proiecte fotografice ai pentru viitor? Cu ce o să ne mai încânţi ochii?

Nu obişnuiesc să-mi fac planuri de viitor în ceea ce priveşte fotografia, poate tocmai pentru că nu vreau să schimb prea multe în această privinţă.
Îmi doresc doar să-mi menţin vie această pasiune , eventual să o mai “condimentez” puţin şi să nu mă las dus total de tentaţia comercială sau de expunerea în online excesivă şi fără conţinut .
Cred că ar fi cel puţin ciudat să spun că pe viitor îmi voi schimbă stilul meu foto, că voi renunţă la cadrele mele cu marea şi o să mă îndrept spre fotografia de stradă sau eveniment. Nu, voi continua să fac ceea ce îmi place cu adevărat , sper doar că la un nivel şi calitate direct proporţională cu trecerea timpului.